Ce poate fi mai frumos pentru o banca in afara de prestigiu? Dar pentru un dezvoltator imobiliar? Acelasi lucru: profitul! Cum pot fi legate “ombilical”, cele doua domenii? Prin mentalitate. Vorba aia: ”Cine se aseamana se aduna!”. Studiind cu atentie Ordonanta de Urgenta a Guvernului – OUG 50 /2010 – privind contractele de credit pentru consumatori, am facut legatura instantaneu intre lacomia dezvoltatorilor imobiliari – pe care ii cunosc foarte bine – si modul de actiune al bancilor comerciale, proaspat deconspirat si reglementat printr-un act normativ. Atunci cand esti asaltat de nemultumirile clientilor sau se descopera aspecte negative, necunoscute pana atunci publicului larg, cea mai la indemana cale sa te aperi este sa gasesti argumente sau vinovati in alta parte. Anterior acestei ordonante, rolul si importanta onestitatii bancare erau doar deziderate. Acum, recastigarea increderii clientilor va fi posibila prin corectitudine si loialitate, cu atat mai mult in perioade economice dificile.

In ultimii 2 ani, putinii investitori imobiliari au auzit de multe ori de la dezvoltatori celebra fraza: “Nu mai avem cum sa scadem preturile la vanzare!…”. Aproape orice dezvoltator, indiferent de marimea lui, castiga minimum 200% din orice constructie. Din pacate pentru ei si din fericire pentru clienti, ulciorul nu merge de multe ori la apa. Odata ce te-ai obisnuit cu bani multi, castigati repede, dezvoltatorii au acceptat cu greu un profit mai mic. Pana acum 2 ani ar fost de neconceput, o adevarata rusine. In curand, s-ar putea sa fie perceput ca o performanta! Vremea boom-ului imobiliar a trecut si multi constructori s-au vazut “stransi cu usa” de banci si, din lipsa clientilor, au facut reduceri permanent si constant. La inceput 10%, apoi prin diverse metode de marketing mascat ajungeau la 20%, ca in final sa accepte si 30%. Chiar si in aceste conditii, o buna parte dintre dezvoltatori au ramas cu multe imobile nevandute, nici nu le pot inchiria, iar acum au ajuns ei sa se roage ei de potentialii clienti si cu discount-uri de pana la… 50%!

Managementul imobiliar deficitar, incompetenta constructorilor, pierderile si furturile de materiale, preturile nejustificat de mari platite pe terenuri localizate in zone fara potential, profiturile uriase ale dezvoltatorilor, toate acestea au intrat in pretul final cerut la vanzare pe metrul patrat construit. Acum “jocul” s-a sfarsit. Cine reuseste sa nu dispara in urmatorii 2-3 ani de pe piata imobiliara are toate sansele sa mai stea mult timp in acest domeniu. O alta mentalitate implica un alt comportament, o alta abordare a imobiliarelor. In final, am convingerea ca vor invinge clientii, pentru ca ei stiu ce pot sa accepte si ce nu.

Prin OUG 50/2010 am descoperit “principiile” bancare, copiate parca din imobiliare. Se poate spune orice despre clientii aflati in dificultate financiara sau in imposibilitate obiectiva de a-si onora obligatiile contractuale fata de o banca. Dar, in momentul in care a devenit victima sistemului bancar pervers, bancile ar trebui sa-si ceara scuze public, fata de toti clientii afectati de abordarea lor incorecta si premeditata. Modificarea ratelor lunare la credite printr-o metoda abuziva, legata de “dobanda interna de referinta” este dovada suprema a faptului ca bancile s-au comportat cu clientii exact ca dezvoltatorii imobiliari. Toate pierderile din sistemul bancar, s-au “lipit” de naivitatea unor clienti nepriceputi. Reducerea cheltuielilor din sistemul bancar  – maximum 5% – a fost infima, comparativ cu profitul din sistem. Asa s-a ajuns ca bancile din Romania sa aiba in continuare profituri spectaculoase chiar si in perioada de criza economica globala. Practic, clientii au fost o prada usoara in fata celui mai nereformat segment economic: cel bancar. Cu largul concurs al BNR, romanii au simtit pe propria piele ce inseamna sa fii neprotejat de institutiile Statului in fata “devoratorilor” capitalisti.

Acum, bancile straine fac un lobby agresiv la nivelul FMI pentru a-si apara interesele. Aceasta actiune se incadreaza perfect in zicala romaneasca ”corb la corb nu isi scoate ochii”! Pana una alta, corbii sunt ei, iar victimele suntem noi, romanii!

Si dezvoltatorii, si bancile au facut doua greseli pe care le platesc acum, cu varf si indesat. Au gandit pe termen scurt si au uitat un principiu elementar: clientul este rege! Chiar si cand are probleme trebuie tratat ca un rege! Orice antreprenor sau prestator de servicii, vanzator de imobile sau de bani, traieste de pe urma clientului. Daca moare el, se prabuseste toata afacerea, ca un domino. Bancheri si dezvoltatori, sa nu uitati asta!

“Prima casa” a spart toate pronosticurile analistilor imobiliari, inclusiv ai Guvernului. Desi se spunea ca suma de 60.000 euro nu e suficienta, s-a demonstrat intr-un interval de un an ca suma medie de achizitie a unui apartament se situeaza undeva in jur de 40.000 euro. Putini au luat insa in calcul ca suma initiala, platita efectiv din buzunarul cumparatorului prin acest program, este de aproximativ 2.000 euro! Adica, 5% din 40.000 euro. Suna ireal? Da! Totusi, astazi in Romania, orice persoana eligibila din punct de vedere bancar, care are disponibil intre 2.000 si 3.000 de euro, poate sa se bucure de privilegiul de a deveni beneficiarul unui apartament. Este adevarat ca, imobilul va fi ipotecat in favoarea bancii finantatoare si creditul respectiv garantat de stat, dar pe acte persoana respectiva este trecuta ca titular de contract.

Scoaterea la vanzare a imobilelor construite prin ANL a demonstrat inca doua mari realitati. Statul a crezut ca va da lovitura si va strange sume importante la buget, dar s-a inselat din nou. In provincie, unde s-au construit cele mai multe apartamente de acest tip, la preturi de 20.000 euro pentru o garsoniera mare (40 mp) sau pana in 30.000 euro pentru 2 camere generoase (60 mp) sunt greu accesibile posesorilor de contracte. In Bucuresti, acelasi gen de imobile au preturi de vanzare mai mari decat apartamentele disponibile la vanzare pe piata libera. Undeva, cineva a gresit analizele. Nu! Este realitatea imobiliara in forma primara. Saracia din provincie nu corespunde analizelor guvernantilor. In Capitala, privatii s-au miscat din nou mai repede decat birocratia si calculelor bugetarilor. Maturizarea pietei care implica afacerile imobiliare ale Statului incepe cu un dus rece! Cineva totusi a avut de castigat. Clientela din domeniul constructiilor.

Daca piata auto second hand a dat ceva semne de revigorare, piata imobiliara a ramas adormita in continuare. Pentru cat timp ramane de vazut! Important este ca, la cum se misca economia Romaniei in prezent, se intrevad sanse reale ca pofta de investitii in acest domeniu sa scada in continuare. Si imobiliarele inseamna tot consum! Fara doar si poate, constructiile vor intra in “hibernare” din aceasta toamna. Inertia creditelor acordate anterior pentru dezvoltari  s-a terminat. Bancile nu-si mai asuma riscuri pe imobiliare, cu atat mai putin cu cat activele neperformante din acest domeniu cresc pe zi ce trece. Acesta este poate cea mai mare vulnerabilitate din sistemul bancar. Deocamdata.

Facand o comparatie intre ce inseamna astazi investitia reala intr-un imobil si un automobil se poate observa cu usurinta ca exista alternativa. Daca un potential comparator s-ar chinui sa gaseasca o ocazie in domeniul auto, cu maxim 3.000 euro nu ar gasi decat ceva uzat, second hand. Cu aceeasi bani, avand venituri rezonabile, poti sa te orientezi catre o casa. Cum e mai bine, decide fiecare, in functie de necesitati sau… prioritati. Nu i-am inclus aici pe aceia care au in dotare o masina mai scumpa decat casa in care locuiesc, nici pe cei care au mai multe imobile si sunt rentieri fericiti sau stau cu ele goale. Cei care cauta apartamente deosebite sau vile se incadreaza in alta categorie. Toti acestia traiesc intr-o lume aparte, departe de tumultul economiei actuale si de perspectiva. Cel putin momentan.

Costul initial al unui apartament decent poate fi asadar mai mic decat cel al unei masini rulate. Mai mult, costurile de intretinere a unei masini puternice pot fi mai mari decat rata lunara la banca pentru un apartament, fie ca vorbim de 300 sau 350 de euro/luna. Conteaza doar prioritatile si posibilitatile romanilor. Deci, ce preferati? O masina de duzina, care se duce in timp, sau o casa in proprietate pentru care munciti 20-30 de ani sa o achitati? Alegeti! Aveti de unde!

Intr-o piata imobiliara confuza, in mare parte blocata, aproape toata lumea vorbeste numai de pret. In perioada boom-ului imobiliar, investitorii se raportau strict la valoarea de vanzare sau de cumparare. Intre timp, conditiile economice s-au schimbat. Cu toate acestea, astazi exista jucatori din acest domeniu care au acelasi comportament. In tarile dezvoltate, un factor primordial care influenteaza perceptia publicului despre piata imobiliara este dat de timpul in care se vinde o casa. Preturile nu fluctueaza foarte mult comparativ cu perioada necesara finalizarii unei tranzactii, din momentul in care o proprietate a fost listata. In Romania, astfel de analize aproape nici nu s-au facut si, din pacate, evolutia acestui barometru imobiliar este imperceptibila sau nesemnificativa. Sa insemne acest lucru ca actuala criza nu a adus nicio schimbare in perceptia publicului despre imobiliare? Raspunsul nu e greu de aflat!

Cei care au avut inspiratia sa vanda inainte de spargerea booble-ului imobiliar au fost norocosi. Putini au intuit ca piata o va lua la vale. Imobiliarele erau pentru oricine si se credea ca se poate vinde orice, la orice pret. Daca in perioada 2006 -2008 acest lucru se putea numi eroare, acum s-a transformat pentru multi intr-o consolare. Totul a tinut de timp. Speculatorii s-au resemnat si vor trece ani buni pana cand acest cuvant va fi rostit de aceeasi “actori” imobiliari. Timpul a lucrat in defavoarea acelora care au intrat in acest domeniu nepregatiti. Dar, oare, acum sunt mai constienti decat inainte? Pozitionarea imobilelor, fie ca e vorba de o constructie rezidentiala sau nerezidentiala, s-a dovedit cu adevarat importanta. Location, location, location! Cine a facut imobiliare la “plesneala” sau la gramada sufera acum de lipsa de clienti. Timpul a facut deja si va face si in viitor o selectie foarte dura in acest domeniu. Pretul a trecut deja pe planul doi. Cat timp un potential client nu considera ca o proprietate este astazi o reala oportunitate, el nu va deschide buzunarul pentru niciun fel de noua investitie, fie ca vorbim de cumparare sau inchiriere. Pretul nu va mai fi singura unitate de masura, pentru ca timpul lucreaza in favoarea acelora care stiu sa evite greselile trecutului. Educatia imobiliara se face in timp. Iar timpul inseamna bani pierduti sau castigati!

Spre surprinderea multora, timpul a “sapat” in valoarea imobilelor si pentru beneficiarii cumparatorilor prin programul “Prima Casa”. Plafonul de 60.000 de euro s-a dovedit intr-un timp scurt prea generos pentru cei care si-au dorit sa acceseze fonduri destinate primei achizitii. Unui apartament cumparat acum un an sau mai mult, daca i s-ar face o reevaluare in prezent, valoarea lui nu ar depasi 75% din cat a costat. Pentru unele case deprecierea va atinge curand si 50%! Perspectiva revenirii pietei nu este prea apropiata pe acest segment de piata. La modul general, uzura blocurilor vechi va diminua si mai mult valoarea acestui gen de proprietati. Desi creditele preferentiale au fost si raman atractive prin acest program, se poate constata ca, cel putin momentan, toti “fericitii” cumparatori au pierdut de fapt bani. Direct – prin momentul la care s-a facut tranzactia si indirect – prin trecerea timpului, raportat la posibiliatatea revanzarii in caz de nevoie. E adevarat ca nu multi au de gand sa vanda, dar timpul le poate schimba pretentiile locative sau poate sa-i puna in fata luarii unei decizii de instrainare fortata de imprejurari nefericite. Perspectiva apoape sigura a cresterii in timp a valorii Euribor va afecta si mai mult profitabilitatea investitiei imobiliare prin Programul “Prima casa”. Preturile s-au schimbat din cauza vremurilor, dar timpul se scurge imperturbabil. In aceste conditii, intentia Guvernului si garantarea imprumuturilor respective se poate transforma in timp in profit exclusiv in favoarea finantatorilor. Din nou bancile isi iau partea leului.

Investitorii care mai sunt activi pe piata cauta oportunitati. Timpul lucreaza in favoarea lor. Acelasi timp pe care-l masoara si potentialii vanzatori. De cealalta parte a “baricadei” acest indicator imobiliar se vede altfel. Pentru unii este o catastrofa, altii il percep ca o crestere a sanselor de noi achizitii profitabile. Mai devreme sau mai tarziu vor exista victime directe sau colaterale. Pe zi ce trece, numarul activelor neperformante creste. BNR monitorizeaza listele bancilor cu rau-platnici, care devin o problema reala. Fara o revigorare sanatoasa a economiei, in 2011 piata imobiliara ar putea arata ca un dric cu girofar. Dricul ar putea sa fie plin de victime imobiliare si girofarul sa reprezinte doar atentionarea ca timpul trece. In favoarea cui, ramane de vazut. In defavoarea cui putem sa constatam si astazi!

E o poveste lunga cat o viata de om… E ca o calatorie in timp, pe care o parcurgi in cateva clipe. E ca o amintire, intr-un suflet mic, de copil. Coplesit de durere, ramane un mister.

Se jucau impreuna, ca intr-un cerc perfect. Chiar daca ii desparteau o viata de om, transformau orice vis in realitate. Se bucurau de tot ce atingeau. Se iubeau in tacere, ca doi prieteni dragi. Pareau ca sunt impreuna de-o viata. Inconjurati de dragoste petreceau mai tot timpul jucandu-se. Isi purtau de grija unul altuia ca si cum asta era unicul scop in viata. Intr-o zi, prietenul ei n-a mai venit. S-a dus acasa la el si nu s-a mai intors. Era acum un an, in august.

Orice copil intreaba aproape zilnic de prietenii lui de joaca. Asa am fost si eu somat de fiica mea la 5 ani sa-i dau un raspuns. Prima zi i-am spus ca intarzie, ca e ocupat cu o problema importanta. A doua zi m-a vazut obosit si m-a lasat in pace. A treia zi, s-a urcat la mine in brate si mi-a spus: “Stii ceva, tu ma minti, el nu ma minte! Unde e?” Atunci a trebuit sa-i spun adevarul. Prietenul ei drag era foarte bolnav. Nu a stat nicio clipa pe ganduri si a vrut sa mearga la el. Desi nu avea voie, am ajuns in seara aceea la spital. Cand s-au vazut s-au imbratisat. Ea l-a tinut mult de mana, l-a magaiat cu manuta ei suava si nu a plecat de acolo decat noaptea tarziu. Eu asistam la o scena in care trebuia sa fiu barbat. Si-au promis ca or sa inceapa jocul pe care nu l-au terminat. I-am despartit cu greu si minutele au devenit ore. Ore de sperante pentru un nou joc. Ore de tacere pentru prietenul fetitei mele, lipsit de noroc. Atunci a fost ultima oara cand s-au mai vazut.

Jocul nu a mai reinceput niciodata. De atunci ea intreaba de el aproape in fiecare zi. El a plecat in ceruri si ea vorbeste cu el. Isi aduce aminte de toate momentele frumoase petrecute cu el. Prietenul ei lipseste o “vreme”, dar a ramas in sufletul ei. Intr-o zi, cand m-am intors acasa, m-a asteptat special si mi-a spus direct: “As vrea sa omor moartea, dar nu cred ca am sa pot!”. Pentru cateva clipe am ramas fara replica. Apoi, stiind la cine se refera, i-am replicat. “Oamenii puternici inving moartea. Si prietenul tau a invins-o!” Da, pentru ca datorita lui, exist eu. Acceptand nasterea mea, a omorat moartea. Lui ii datorez existenta mea si ii dedic acest editorial.

Prietenul ei era si prietenul meu! Poate cel mai bun…

Trenul vietii isi continua drumul. Accesand linkul de mai jos, uitati pentru o clipa de imobiliare. Uneori, chiar merita sa ne aducem aminte ca sunt lucruri mai importante in viata.

http://www.youtube.com/watch?v=zH6VtKJxfn8

Dupa 20 de ani de la Revolutie, Ceausescu a fost deshumat. Dupa aceeasi perioada, clasa de mijloc din Romania a fost ingropata in locul lui. Printre cei afectati au fost si cei atinsi de “microbul” imobiliar. Corecti sau ticalosi, scoliti sau neexperimentati, dusi de val sau din simpla curiozitate imobiliara, au incercat sa vada cum e in acest domeniu. Unii au fost curve si s-au gandit numai la bani multi, castigati usor din speculatii, fara sa ia in considerare ca, odata cu trecerea timpului, clientii vor si altceva. Altii au vazut in domeniul imobiliar doar o afacere cu trend pozitiv nesfarsit si nu au luat in calcul riscul unor momente extrem de dificile. Uite asa, vrand nevrand, au aparut “pacatosii” imobiliari. Astazi, dezvoltatorii, majoritatea investitorilor imobiliari, agentii imobiliari – cel mai mult! –, evaluatorii si constructorii indeosebi au ajuns paria acestui domeniu. Direct sau indirect, sunt huliti, urati, manjiti cu noroi. Iluziile imobiliare au fost spulberate de blocajul economic actual. Acum, toti cei care au lichiditati, norocosi sau priceputi in afaceri de orice tip, nu vor sa mai auda de investitii imobiliare sau cauta exclusiv “virgine” in domeniu. Adica, orice imobil de exceptie, care are locatie sau… “alocatie” garantata (chiriasi pe termen lung), care s-a lepadat de pacatele trecutului imobiliar si se vinde pe nimic. Unii cauta in ziare, altii pe internet, multi vor informatii de la prieteni si toti ajung in final la o reclama similara cu masajul erotic. Si pe piata imobiliara, “virginitatea” nu e de gasit. E lipsa de oportunitati! Toate imobilele scoase la vanzare au cel putin un handicap. Cei care arunca acum cu pietre in prestatorii imobiliari de orice fel trebuie sa fie constienti ca va trece inca o generatie ca sa aiba parte de alt nivel profesional si de o noua mentalitate a jucatorilor imobiliari. Extrem de putini oameni adevarati de imobiliare din trecut vor avea puterea de a merge mai departe, cladind un alt viitor. Acest lucru se va face doar cu credinta in imobiliare, cu multa munca, tenacitate si evolutie profesionala.

Peste toate aceste neajunsuri si probleme, cel putin momentan, bancile au devenit “vedetele” pietei imobiliare. Toate profiturile fabuloase ale bancilor straine au fost facute integral pe spatele “pacatosilor” romani. Toti cei care au apucat sa ia credite si s-au impovarat de pacatele lor pot fi pedepsiti de soarta. Pentru ca soarta nu mai e in mainile lor. In Romania, bancile au “altarul” lor la BNR. Acolo se roaga si primesc donatii, dobanzi nemeritate si mangaierea divina a mult-preacuviosului Mugurel Constantin Isarescu. Atotputernicul bancher a ingropat de-a lungul anilor mai multe banci, dar si-a pastrat tronul. Ma mir ca Banda Nationala a Romaniei nu a scos pana acum o moneda omagiala si cu Bancorex! Ar fi putut fi prezentata oficial de Razvan Temesan, fostul presedinte, pe care l-am vazut recent la televizor. Iata inca o dovada ca poti sa nu mori si sa fi deshumat de viu! De aceeasi gropari… ai BNR!

Astazi, sarcasmul bancar a atins apogeul. Toti presedintii de banci traiesc in Romania ca in paradis. Orice bancher strain care lucreaza in tara noastra are salariu si bonusuri mult mai mari decat in tara de unde vine! Pentru ca nu avem niciun barbat cu coaie in conducerea tarii, apelam permanent la FeMeI. Cand il vad pe maimutoiul ala la televizor ma gandesc cum dracu’ n-a fost niciun roman in stare sa-i spuna adevarul in fata. Numai cand te uiti la el cu cat sarcasm discuta despre poporul asta iti dai seama ce vrea si cat de pervers este. Statul roman e in genunchi in fata FMI, precum enoriasii la biserica. Ministerul Finantelor Publice, BNRaul si Guvernul sunt ca niste negri pe propria plantatie. Ca o ironie a sortii, pana si Biserica Ortodoxa Romana va pacatui prin ipotecarea proprietatilor sale ca sa intre in imobiliare, cu religie cu tot. Construirea Catedralei Mantuirii Neamului e o oportunitate pentru prelati precum creditele luate de stat de la FMI. Sunt tare curios ce banca ii va pune cruce pe imobilele din dotare, in lipsa Bancii Internationale a Religiilor? Si, Doamne fereste, daca nu mai au de unde sa doneze pacatosii banii necesari restituirii creditelor luate, ce se intampla? Atunci sa vezi discoteca in altar. In loc de un sobor de preoti si fete bisericesti, va aparea Lady Gaga pentru o reprezentatie divina.

Pacatul imobiliar si sarcasmul bancar vor dainui pe vecie!…

Toata lumea vorbeste de criza si eu, in viziunea mea primitiva, spun sus si tare: astazi, in Romania, nu este nicio criza economica, financiara, fiscala. Exista doar o criza morala si de valori!

In general, criza economica inseamna ceva. La romani, inseamna cu totul altceva. Am observat cu stupoare ca, in plina “criza”, cele mai vizitate site-uri sunt cele cu si despre vacante!? Toate ca toate, dar romanul  poate sa suporte orice, poate sa inghita orice, numai weekend-urile prelungite, concediile repetate si minivacantele de suflet – legate cu sarbatorile legale – nu va accepta sa-i lipseasca. Se spune ca economia e la pamant, dar oamenii sunt in concediu! Alb sau negru? Domnisoara sau curva? Iata cateva exemple similare. Politicienii se jura ca fac tot ce trebuie sa scoata tara din impas si ei mananca de dimineata pana seara tarziu – ati ghicit – cacat! Noroc ca acum au plecat si ei in vacanta vreo 2 luni! Poporul “rabda” de foame, dar berea, spritul si racoritoarele nu lipsesc de pe masa majoritatii romanilor. Suntem intr-o economie de piata autentica, presarata de condimente romanesti si ingrediente straine. Pulimea suspina dupa Ceausescu si se vaita ca era mai bine atunci. Cica aveau un viitor mai sigur si o perspectiva certa, cincinala. Acum, perspectiva e sumbra, dar prezentul e trait din plin. Foarte tare! Pentru necunoscatori, fac precizarea ca economia unei tari functioneaza si in situatie de razboi. Si atunci se face productie si atunci se cumpara sau se vand imobile, lumea face sex, mananca, consuma, petrece, viata merge inainte. Criza economica ati zis?  Depozitele din banci ale populatiei au crescut anul acesta comparativ cu anul trecut. Atunci inseamna ca “e bani pe piata”! Numai ca, nu circula in economia reala.

Criza financiara inseamna ceva. La noi, inseamna tot altceva. Nu s-a facut insa niciun sondaj relevant in Romania, care sa ateste clar ce sacrificii financiare au facut romanii, comparativ cu perioada dinainte de “criza”! Daca a nu mai bea vin scump sau sampanie frantuzeasca la fiecare intalnire cu prietenii inseamna sacrificiu, eu nu mai scriu niciun editorial. Daca nu mai mergi cu masina la serviciu si iei un mijloc de transport in comun, daca nu te mai duci in vacanta doua saptamani la Mamaia si pleci numai o saptamana la turci sau bulgari e o durere, atunci sacrificiul e “suprem”. Daca ai datorii la banca si asta e ultimul lucru care te preseaza e clar ca esti intr-o criza de gandire logica. Da, o sa va mirati, dar plata ratelor la creditele luate de la banci nu este o prioritate maxima pentru cel putin 90 % din romani.  Dovada suprema este ca procentul intarzierilor la plata creditelor si activele neperformante cresc de la luna la luna. Intre timp, dar permanent, BNR – Banda Nationala a Romaniei (nu e o greseala!) – sponsorizeaza la greu bancile straine cu banii… populatiei. Cred ca blestemul romanilor este dat de bogatia acestei tari. Oricat de rau ar ajunge tara asta, tot romanul are ce manca. Doamne fereste de vreo criza de alimente ca, in acest caz, poporul chiar ar trebui sa se apuce de munca.

Criza fiscala in Romania se manifesta exact pe dos! Adica, statul nu mai are de unde sa ia bani? Asta ar inseamna ca nu se mai poate fura nimic, bugetarii sa se apuce de munca si politicienii sa moara de foame. Tara asta e atat de bogata ca tot romanu-i pricopsit! Am avut tangenta intens cu functionari publici in ultimul timp, pentru niste acte. N-am vazut atata frecangeala ca acum de cand sunt eu in afaceri. Cand Patriciu a spus ca 3 din 4 bugetari trebuie concediati, pentru ca o freaca degeaba la birou, nu s-a inselat deloc! Ma iertati, acum n-o mai freaca la birou, se relaxeaza in concedii binemeritate. Si atunci, despre ce vorbim? Cu cine, prin cine si pentru cine sa faca guvernul reforma fiscala? Doamnelor, domisoarelor si domnilor! Sistemul anti-fiscal e atat de birocratizat si bine pus la punct ca, oricine ar veni la putere, daca nu taie in carne vie, vine cel mult sa constate o stare de fapt. Poporul asta e condamnat la saracie morala si blestemat sa se scalde in propria mocirla umana. ANAF-ul stie exact sau poate oricand sa aduca miliarde de euro in vistieria tarii, dar nu e lasat, pentru ca interesele sunt atat de mari, ca numai o greva fiscala nationala ar putea trezi la realitate plebea functionarimii publice! Ministerul Finantelor Publice s-a pus pe treaba si a trecut la recuperari. Cu japca, cu forcepsul, din condei, mai abuziv sau mai discret, direct sau indirect, banii incep incet-incet sa reintre in trezoreria statului. Poporul se simte “abuzat” fiscal, dar are acelasi tonus si cheltuie la fel ca inainte. Fara sa se gandesca la ce-l asteapta la anul, merge pe un principiul: ”Cand ne-o fi mai rau, asa sa ne fie!’’

Daca mai spune cineva in tara asta ca e criza eu o sa-i raspund simplu: ”Cand se va infiinta o piata de oameni dispusi sa munceasca cu ziua sau cand o sa vina muritori de foame la usile patronilor zicand: ”Domnu’, n-aveti ceva de munca pentru mine, astazi”, atunci o sa zic si eu ca a sosit criza in Romania!

2010 e parfum pe langa ce o sa traim in 2011! Mai vorbim!… Sanatosi sa fim!

Piata muncii din imobiliare nu s-a schimbat absolut deloc fata de acum 2 ani de zile. Tabieturile “jucatorilor” sunt aceleasi. Ce a fost si ce-a ajuns piata muncii din imobiliare? Surprinzator, e la fel ca inainte, chiar mai rau! Oricat de jos au ajuns unii din jucatorii din real estate, obiceiurile lor au ramas aceleasi. Intr-o zi, putin dupa ora 10.00 dimineata, avand treaba in centru, ma intalnesc pe strada cu o persoana pe care o cunosteam din deplasarile in strainatate, cu nationala de fotbal a Romaniei. Dupa ce ne salutam cordial, zice: ”Hai sa-ti arat firma mea, e chiar aici pe colt”! Pentru ca nu mai eram legat de alta intalnire, am acceptat si ce sa vezi?… Distinsul amic devenise nou patron de agentie imobiliara, cumparand franciza unei firme straine. Sediul era elegent, investise ceva banuti acolo. Mi-a prezentat birourile si a inceput sa-mi spuna ce realizari deosebite are. Pana la ora aceea (trecuse bine de tot de ora 10.00!) nu venise decat o persoana la serviciu, care nu era agent, si eu – cu binecunoscuta “diplomatie” – il intreb direct: “Dar, lucrati singur sau aveti si angajati?”. Raspuns: “Am deja 12 agenti imobiliari si mai iau patru!”. Zic: “Bine, bine, dar unde sunt?”. Si acum, soc: ”Trebuie sa apara si ei”. Intr-un final a venit si secretara, cam obosita pentru ora… 10.30 si eu m-am retras urandu-i succes si reamintindu-i ca suntem concurenti, pe aceeasi piata!
Morala: daca esti sef, sa nu te grabesti sa ajungi prea devreme la birou ca risti sa te plictisesti!

Imobiliarele au ajuns un hobby pentru “cunoscatori”. Daca-ti intra microbul in sange, nu poti sa scapi nici prin vaccinare! Ce mai, toti marii ”expertii” in domeniu n-au renuntat inca la “pasiunea” pentru imobiliare. Nici nu prea au cum, pentru ca atunci cand ai active nevandabile sau ramai priponit la preturile din 2008, e clar ca ceva-ceva ramane in sufletul tau! Tristi sau resemnati, ingrijorati sau pasivi, traind din amintirile unor vremuri apuse, “carcotasii” imobiliari joaca table in asteptarea cumparatorilor de altadata. Si, daca nu vine cumparatorul, pot sa primeasca vizita bancilor. Da, azi partener maine “calau” imobiliar! M-am intalnit saptamana trecuta cu un tip simpatic. Am fixat cu greu intalnirea la 08.00 dimineata, la el acasa si… l-am trezit din somn. Inca proprietar al unui imobil P+5, unde locuieste, dar unde are si chiriasi, mi-a marturisit franc: “M-am resemnat. Ma mut cu chirie pentru ca mi-a venit somatia sa parasesc imobilul”! Am fost impresionat de lejeritatea cu care gandea in situatia data. Ori, poate ca nu se trezise prea bine! Nedumerit fiind de unde vine puterea de a trece cu atata usurinta peste un moment greu din viata, mi-a spus simplu: ”Pentru mine, imobiliarele au fost un hobby!”
Morala: ai grija ce hobby iti alegi ca risti sa ajungi pe drumuri!

Viitor de aur tara noastra are!… Toate ca toate, dar Romania, inclusiv domeniul imobiliar, are un viitor luminos! Bacalaureatul din acest an a demonstrat inca o data (daca mai era cazul!?) ca luminita din capatul tunelului s-a stins. A ramas doar trenul, care sta sa vina. Si, intr-o buna zi, va veni, cu siguranta! Forta de munca de maine a patriei e deja ”pregatita”. In actualele conditii economice si cu carmacii din educatie, ascultand manele sau cu castile de la walkman in urechi, liceenii de ieri sunt studentii de maine. Mai devreme sau mai tarziu, cu sau fara bac luat din prima, majoritatea vor devenii purtatori ilegali de diploma. E adevarat, multi le vor folosi pe post de hartie igienica, dar nu conteaza. Sentimentul responsabilitatii in tara asta aproape ca nu mai exista. Starea de spirit e zero! Ce legatura au toate astea cu imobiliarele? Ehei, dragii “mosului”, acesti tineri vor construi case, vor fi agenti imobiliari, vor face poduri, sosele, vor astupa gropile, vor dori sa aiba propria lor afacere.

Si totusi exista speranta! Timpul va demonstra si in tara asta ca, fara munca,  nu toti vor ajunge sa conduca, nu toti vor deveni antreprenori sau manageri. Timpul lucreaza doar in favoarea celor care cred in diversitate si in diferentiere prin competenta profesionala.
Morala: avem sansa sa ne dam seama cat de nepregatiti suntem, numai prin educatie!

Concluzie: Imobiliarele nu mai sunt pentru oricine! Fiecare zi ne aduce mai aproape de acest adevar!

1. Cea mai mare spalare de bani se face in sistemul bancar!
Daca credeti ca acest fenomen nu se cunoaste la nivel macro, va inselati. Bancile ies “basma curata” cu bilanturile pozitive pentru ca baga sub pres “gunoiul” rezultat, dupa ce numara activele neperformante. De la firma mama, la un alt SRL din dotare, apoi inca o data si tot asa, pana la victoria finala. Falimentul! Oare? Cu Mugur Isarescu Guvernator mi-e greu sa cred ca vor exista banci care clacheaza. Ar fi un esec personal si asa ceva nu se poate. Comunismul e in sangele BNR. Cum sa dea faliment o banca in Romania? Dau in tarile care vor sa mearga inainte, sa iasa din criza, sa evolueze intr-un capitalism autentic, nu la noi. Ce poate fi mai “frumos” decat sa negi realitatea, sa nu vezi ce e vizibil si sa uiti de ce nu-ti convine sub “cupola” BNRaului? Daca mai sta mult acolo, actualul Guvernator ar putea fi impaiat direct pe scaun, ca sa nu apuce drumul spre… Targoviste.

2. De ce sa nu te imprumuti, daca ti se cere?!
Vigilent nevoie mare, de la Bancorex incoace, BNR stie ce face! Imprumuta in nume propriu 7 (sapte) miliarde de euro de la FMI, plateste dobanda pentru banii respectivi doar sa-i tina in rezerva si pentru pastrarea inflatiei sub control. Parca ar muri cineva daca e inflatie in Romania!? Polonia a evitat criza pentru ca a trecut prin inflatie, Turcia are a doua crestere economica mondiala fiindca s-a lovit de acelasi fenomen, altii au penetrat inflatia si au iesit din recesiune cu capul sus. In schimb, la noi, unii ridica slavi in fata “specialistilor” BNR, care ingroapa IMM-urile pe banda rulanta. Acum, odata cu deschiderea Muzeului BNR o sa mergem in vizita precum credinciosii catolici  la Vatican si o sa ne minunam in fata tablourilor de pe pereti ca enoriasii la sfintele moaste. In loc sa ne facem cruce de cat de jalnic arata sistemul bancar romanesc si de cate generatii trebuie sa plateasca pentru nemernicia unora, ne facem turisti in propria tara, pe baza comisionului obligatoriu pe care il percepe BNR-ul la fiecare tranzactie bancara! Autentic! Misti orice ban, hop, apare si taxa BNR – stat in stat – ca sa umfle rezerva valutara.

3. Ca la noi la nimenea! Traiasca BNR!
Ce poate fi mai relevant la BNR decat politica monetara a dobanzii de referinta? La noi e… 6,25%, in SUA e 0,25 – 0,5%, Banca Centrala Europeana are 0,75 – 1%, Japonia, mult sub aceste cifre si exemplele pot continua! Ce mai, suntem campioni! In prostie si incompetenta. Inventam roata in sistemul financiar-bancar. Dar oare toti romanii sunt retardati? Chiar toti vor accepta la infinit experiente nefericite pe banii si munca lor, pentru “idealurile” mai-marilor zilei?
Eu ii invit pe teoreticienii de elita, mari cunoscatori ai macroeconomiei, sa iasa putin pe strada sa vada cum traieste romanul de rand si apoi sa mearga in orice alta tara cu dobanda de referinta diferita sa vada cum traiesc oamenii de acolo. Si, daca au un gram de bun simt si pot sa recunoasca, vor vedea diferenta instantaneu! Polonia si Cehia ar fi niste destinatii indicate.

4. Deci, unde sunt activele toxice bancare?
Daca as spune scurt ”printre noi” nu as gresi cu nimic! Da, poporul roman va plati cu varf si indesat toate activele toxice bancare si creditele neperformante. Cum? Simplu! Noi toti am devenit toxici si complici la faradelegile statului! Daca nu strigi inseamna ca accepti! Toti banii imprumutati de la FMI nu au nicio baza legala!!! In plus, statul se imprumuta si de la bancile straine din Romania, prin Ministerul Finantelor Publice, garantand 100% creditele respective! Atunci, cine credeti ca plateste dobanzile banilor? Noi, pulimea, toti “bivolii” cu cetatenie romana! Iata de ce nu poate da nicio banca straina faliment in Romania! Profitul in acest caz e sigur si vine… stand! Imprumuti statul si astepti! Ce-ti mai trebuie sa dai credite la toti palmasii care creaza locuri de munca, fac productie, incearca mici afaceri sau se zbat sa supravietuiasca in “jungla’’ creata in sistemul bancar, sub obladuirea BNR? Totul e pus la punct pana in cele mai mici detalii! Mugurel are grija personal de asta! Interzice astazi niste comisioane si maine bancile inventeaza altele! Doar nu credeti ca nu exista o compensare? Activele toxice bancare sunt in buzunarul fiecarui cetatean roman.

Ceausescu a adus poporul in genunchi si l-a umilit sub pretextul binelui, al viitorului luminos. BNR-ul are exact acelasi comportament. Sub pretextul stabilitatii cursului de schimb si al mentinerii inflatiei submineaza economia nationala, dand aripi si oferind “pe tava” profituri uriase bancilor straine.

Va aduceti aminte de reclama de la FNI (Fondul National de Investitii)? Hai, putin efort! Dau o masa la o terasa din fata sediului BNR oricarei persoane care gaseste un link catre reclama respectiva! Vorbesc serios! Faceti rost de ea si postati-o! E relevanta si pentru actuala politica a BNR!

BNR vegheaza pentru tine!!

Subsemnatul, Dragoteanu Dragos, cetatean roman, domiciliat in Romania, cu conturi exclusiv pe teritoriul acestei tari, platitor la zi al tuturor impozitelor, taxelor si fara nicio datorie la nicio persoana fizica, juridica sau institutie a statului, pe propria raspundere si nesilit de nimeni, constient de eventualele repercusiuni si pierderi:

- JUR sa nu precupetesc niciun efort (in spiritul expresiei comuniste!) ca sa dau cat mai putini bani la stat, legal, absolut legal, de astazi inainte, pana la sfarsitul vietii!

- JUR sa respect orice institutie publica exact atat cat ma respecta aceasta pe mine, pe membrii familiei mele, pe angajatii si colaboratorii mei oficiali, pe oricine conteaza pentru mine! De restul poporului nu ma intereseaza, cum nici pe popor nu-l mai intereseaza de… propria demnitate! Ce cuvant mare!

- JUR sa evit orice conflict direct, oriunde, cu toti bugetarii retardati, care sunt platiti din banii mei si ai altor dobitoci ca mine, ai firmelor private care inteleg sa achite legal si la timp, contributiile sociale, asa cum sunt si companiile din grupul Euroest!

- JUR sa ma duc direct la Parchet, pentru a organiza “flagrant” oricarui nemernic care imi cere spaga sau incearca sa ma santajeze, in loc sa-si faca datoria pentru care este platit!

- JUR sa nu particip la nicio actiune voluntara, gen munca patriotica, pentru ca simt ca traiesc intr-o tara in care a fi corect si patriot e o chestiune umilitoare si degradanta! “Felicit” pe aceasta cale toti smecherii si escrocii care s-au pisat constant pe valorile acestei tari si care au gasit in acest fenomen o forma de exprimare a “respectului” pentru apartenenta la statul roman. Bugetul statului a fost, este si va fi pusculita de valori a multor “patrioti”.

- JUR sa nu ma mai duc, in vecii vecilor amin, la nici un vot public, ca o replica la ce s-a intamplat si se intampla in viata politica cu “oamenii” care practica si predica in acest domeniu, in care curvele de pe centura sunt ingeri pe langa vagabonteala din politica!

- JUR sa nu fac nicio donatie la Catedrala Mantuirii Neamului, pentru ca noi suntem un neam de oameni fuduli si o sa las in voie preotii sa se harjoneasca singuri cu barbile din dotare, de la talpi pana sub buric, pe sub asternuturi sau prin altare!

- JUR sa nu stau in genunchi niciodata decat in fata lui Dumnezeu si sa tratez toti strainii din aceasta tara cu aceleasi atitudini pe care ei le au fata de poporul roman!

- JUR sa respect orice merita sa fie respectat, pretuit si valorizat in aceasta tara, tot ce tine de normalitate, responsabilitate si performanta umana, spirituala sau sociala!

- JUR sa ajut numai oamenii care se ajuta si singuri, sa nu dau de pomana cui nu merita si sa nu mai fac bine vreodata cu pretul raului meu!

- JUR sa nu las nicio scursura umana sa creada ca are dreptate cand nu are! Ma voi lupta pana in panzele albe, prin orice mijloace legale – posibile si imposibile! – pentru orice nedreptate care mi se va face in tara mea, indiferent cat timp imi va lua si cati bani voi pierde, ca sa nu creada gunoaiele umane din tara asta ca pot face ce vor si cand vor.

- JUR sa nu-mi pierd increderea in viitorul acestei tari, pana cand nu voi constata ca nu mai exista absolut nicio sansa de viata normala sau de schimbare in bine! E o diferenta!…

- JUR sa servesc cu credinta si devotament comunitatea imobiliara, din care am privilegiul si onoarea sa fac parte si prin care am realizat lucruri de care ma mandresc!

O SA VA INTREBATI DE CE SCRIU ACEST MANIFEST?

Pentru ca sunt roman. Pur si simplu, m-am saturat sa traiesc ce mi se intampla:

- sa vad cum statul forteaza bugetarii sa haituasca toti privatii care mai rezista pe piata. Practic, astazi suntem martorii unei adevarate haiducii a statului impotriva privatilor, care sunt instigati astfel sa evite plata birurilor apasatoare si cauta solutii la marginea legilor. Statul penalizeaza orice, dar nu accepta sa fie penalizat pentru nimic: pentru obligatii neonorate, pentru nerealizarile sale, pentru incompetenta sa etc!!! Oare, e corect?

- sa constat ca multe legi sunt facute cu curul, special concepute sa tina bugetarii strans uniti in jurul incompetentei, care lasa loc interpretarilor, ca sa dea posibilitatea reprezentantilor statului sa se manifeste liber si neingradit in abuzuri de tot felul, fara sa aiba ulterior nicio responsabilitare personala si sa nu poata fi trasi la raspundere in niciun fel pentru greseli, atitudine, neimplicare, rea-vointa, pierderile altora din vina lor etc.

- sa asist neputincios la faradelegile administratorilor statului care blocheaza, din orice motiv, printr-o birocratie absurda, evolutia oamenilor cu initiative, care vor si pot mai mult decat altii, in interesul lor si – de ce nu !? – al statului din care fac parte;

- sa simt pe propria piele ca, daca esti onest fata de stat, esti umilit si silit sa faci lucruri pe care cei incorecti nu le fac si nu patesc nimic;

Pentru ca mie imi plac exemplele concrete, va informez ca Primaria Londrei are 600 angajati, in timp ce Primaria Municipiului Bucuresti are 1.350. Romania are – de departe – cel mai mare numar de angajati in domeniul public din Europa, raportat la numarul de locuitori. Eu am un proces de 2 ani si jumatate cu PMB, in care se judeca… dreptul meu de a primi un raspuns, oricare ar fi el!!! Iata de ce nu merg lucrurile in administratie: pentru ca statul prefera sa nu dea un raspuns unui cetatean roman si sa se judece cu el cativa ani, decat sa-i raspunda, pozitiv sau negativ! Asta se numeste simplu: cum iei o mu!e in propria tara, pe banii tai! Vai de tine tara, ce ti se intampla!!!

Categoria: Totul si nimic! Cel mai bine e sa tii banii la “ciorap”!… Oare? Unii asa vor face 2-3 ani de aici inainte si se vor alege cu ce au acum: bani devalorizati in banci, din cauza inflatiei sau a altor cauze diverse. Stiu cel putin 20 de persoane implicate in afaceri, care detin milioane de euro in cash si care urmaresc de 2 ani piata imobiliara cu mare atentie, ar vrea sa investeasca, dar – zic ei – nu au gasit in ce! Foarte interesant! Pentru ei, piata imobiliara nu mai inseamna astazi nimic sau aproape nimic! Unul si-a luat loc de veci, altul a investit in educatia copiilor (buna alegere!), altul si-a luat …motocicleta, fiindca i se parut ca are consum prea mare la Jeep. Piata imobiliara pentru oameni ca ei este precum Campionatul Mondial de Fotbal. Se uita, au simpatii, fac pronosticuri si  vor sa parieze pe unul sau altul dintre segmentele imobiliare, dar nu se mai implica financiar in acest domeniu. Sa nu credeti ca au renuntat vreo clipa la idee sau ca nu si-ar dori sa investeasca! Astazi, pentru multi altii ca ei, imobiliarele sunt considerate “mana moarta”. Pastreaza banii ca pe “Sfintele Moaste” si saruta extrasul de cont ca enoriasii racla. Cand se plictisesc, mai beau un pahar de sampanie ca apa sfintita si considera ca au totul (banii) cand, de fapt, nu au nimic (stare de spirit). E exact ca-n bancul ala: ”nu se mai scoala ea, dar ce frumos atarna”! Toti o au, putini stiu ce sa faca cu ea. Ca la ProTV: “Te uiti si castigi”!

Categoria: Pretul conteaza. Cel mai rau e sa te uiti doar dupa pret. In “istoria” mea imobiliara am intalnit sute de persoane care aveau in cap un singur lucru: pretul! Pe principiul, orice marfa de cacat are un comparator pe masura, intotdeauna, dar absolut intotdeauna, acest gen de investitie imobiliara e cel mai greu de realizat. Motivul e simplu si tine cu indivizii care, orice cauta, considera ca maine sau poimaine vor gasi ceva aproximativ similar, dar la un pret mult mai mic, evident. No more comment.

Categoria: Investitie de suflet. Mai sa fie!… Sufletul a inceput sa faca imobiliare!.. Pe vremurile astea?? Ce misto sau ce nasol!? Nu stiu cum s-o iau… Ori a cazut investitorul in depresie si crede ca devine fericit cumparand un imobil, ori a ramas fara suflet si, printr-o investitie imobiliara, vrea sa-si gaseasca sufletul pereche?!… Oricum ai da-o, eu nici nu-i inteleg prea bine si nici nu o sa ma obosesc sa o fac!

Categoria: Investitie de portofoliu. Pentru oamenii lipsiti de griji si plini de bani, exista un “refugiu” imobiliar numit portofoliu. Diferenta dintre un astfel de investitor si unul care face o investitie de suflet este ca portofoliul nu implica latura emotionala. CV-ul imobiliar al unui individ este dat de portofoliul din dotare si este strict legat de aspiratiile sociale pe termen mediu si lung. In aceasta categorie se incadreaza oamenii care fac din imobiliare o adevarata pasiune, un hobby si o afacere totodata.

Categoria: Investitie de necesitate. Cand ti-e foame iti doresti sa mananci. Diferenta in domeniul imobiliar se face la ce poti sau gasesti sa cumperi. In rest, vorbim strict de detalii: pret rezonabil, locatie acceptabila, suprafata minima etc. Necesitatea imobiliara nu implica neaparat confort si nici nu are ca tinta profitul. Este un compromis de moment, care poate fi facut de oricine, oricand, pentru nevoi personale imediate, este o unealta necesara pentru a trece in alta etapa a vietii.

Categoria: Cumperi si aduci plusvaloare. Ma rog, pentru cine stie sa faca acest lucru. Pana in 2008, pentru 95% din “investitorii” imobiliari, a creste valoarea unei proprietati insemna sa cumperi ceva, aproape orice, sa astepti 6 luni – un an maxim – si sa revinzi cu un profit substantial. Astazi, sa adaugi plusvaloare la un imobil inseamna sa pretuiesti domeniul imobiliar, sa stii ce inseamna, cum se realizeaza plusvaloarea unei afaceri imobiliare si sa demonstrezi ca poti sa faci acest lucru, asa cum putini sunt capabili in conditii economice precare. Pentru a te incadra in aceasta categorie iti trebuie fler, experienta, consultanti de exceptie, arta imobiliara – fara ghilimele! Dar oare cati dintre cei implicati acum in imobiliare sunt capabili sa se autoevalueze in acest sens? Sau cati dintre cei care mai sunt interesati sa faca o investitie imobiliara buna au sansa sa se ghideze sau sa fie ghidati corect spre un profit rezonabil, in actualele conditii de piata, cu “consultantii” din domeniu? Timpul adauga plusvaloare profesionala si prin falimente! Asta este un adevar recunoscut doar de oamenii puternici.

Categoria: Cumperi afacere “la cheie”. Aici e aici!…Ce inseamna afacere imobiliara cu adevarat si de cate ori invarti “cheia” ca sa-ti  iasa profit? Trecem la un alt standard de cunostinte imobiliare, caci de noroc sau speculatie nu mai poate fi vorba, cel putin 2-3 ani de aici inainte! Dupa mine, din acest moment, 2010, imobiliarele se impart in doua segmente distincte si clare: cele care conteaza si cele care nu mai conteaza! Prima categorie e pe cale de disparitie, un fel de “floare de colt” imobiliara! Pentru cei care inteleg ceva din ce scriu eu pe blog, investitie imobiliara inseamna o afacere care aduce profit sigur din prima zi! Nu a doua zi, nu luna viitoare, nu mai tarziu! Apoi urmeaza calcule matematice de amortizare a investitiei in timp, de crestere a valorii imobilului prin diverse metode, de orice… Definitia mea personala privind o investitie imobiliara la cheie, ca principiu imobiliar, ramane ce am scris mai inainte. Ce inseamna investitie imobiliara care nu (mai) conteaza? Este aceea afacere care se incadreaza in risc, credite ale caror dobanzi nu pot fi acoperite prin profitul lunar, imobile nevandabile sau revandabile in pierdere, proprietati pe care banca nu da “doi  bani’’, in sensul in care nu acorda niciun leu credit pentru ele, case sau terenuri uitate de Dumnezeu prin “negura” locatiilor etc, etc. Cand sunteti momiti cu o “afacere la cheie” verificati inainte sa dati banii daca “cheia” se potriveste sau merge in gol? Merita sa evaluati imobilul de 10 ori inainte sa spuneti “DA”, ca la o casnicie. Nu de alta, dar va asigur ca au mai trecut multi potentiali “fani” prin zona si nu toti sunt prosti! Oare de ce?

Va las pe voi sa dati exemple de investitii imobiliare, exclus din trecutul glorios imobiliar! Acum, astazi si in viitor vom vorbi despre investitii imobiliare, asa cum pot fi definite ele in contextul economic actual. Inainte de ’89 era dicatura politica, acum e una economica!