Anul care a trecut poate fi impartit in doua perioade imobiliare distincte. Pana in luna iunie piata imobiliara a fost chiar mai activa decat au prevazut optimistii din domeniu. Au existat cereri punctuale de la investitori mari si mici, real interesati in oportunitati de criza. Cumparatorii hotarati si-au facut curaj si au investit. E adevarat, nu sume mari. Au fost tranzactii mici, dar suficient de multe ca sa poata fi vizibile pe un trend descrescator al valorii imobilelor. Odata intrati in vacanta, undeva de prin luna iulie 2011, cei interesati de achizitii in real estate nu au mai revenit pe piata. Turbulentele de pe pietele financiare internationale si instabilitatea zonei euro au afectat direct perceptia asupra oportunitatilor imobiliare. Numarul tranzactiilor s-a contractat in al doilea semestru al anului 2011. Anuntul din toamna al BNR privind inasprirea conditiilor de creditare incepand cu anul 2012 a fost singurul “argument” care i-a determinat pe multi nehotarati sa ia o decizie mai repede. Acest lucru s-a manifestat in special la achizitiile prin programul Prima casa. Dar, acest “atu” transmis de autoritatea bancara nu a fost suficient ca investitorii imobiliari sa poata schimba trendul descrescator al preturilor imobilelor oferite la vanzare. In general, proprietatile tranzactionate au avut in 2011 valori diminuate cu 3-5%, comparativ cu anul 2010.

Esenta fenomenului nu sta in afacerile imobiliare incheiate, ci in valoarea proprietatilor care nu s-au putut vinde sub nicio forma, la niciun pret! Totusi, cine a fost obligat sa vanda un imobil a scazut pretul pana a gasit un cumparator. Imobiliarele au intrat deja intr-o noua etapa. Dupa 4 ani de scaderi continue fiecare zona are o anumita cota. Deja, zonele sunt clasificate dupa gradul de atractivitate imobiliara si puterea de cumparare a celor interesati. Corectiile imobiliare si-au facut efectul si criza a avut rol esential.

Inceputul anului 2012 nu a adus nimic nou. Nici nu avea cum. Important este ca partea “intunecata” a celui de-al doilea semestru din 2011 se va reflecata si in dinamica primului semestru din noul an. Bine ar fi sa se opreasca la jumatatea lui! Riscul ca anul 2012 sa fie o “victima” in domeniul imobiliar este mare. Cu atat mai mult cu cat vorbim de un an electoral. Majoritatea investitorilor straini ezita inca sa ia serios in considerare Romania ca pe o piata cu potential cert de crestere. In urma boom-ului imobiliar sumele mari investite de multe fonduri de investitii au adus pierderi considerabile si acest lucru se simte si nu se uita usor. De asemenea, romanii cu bani au un apetit scazut pentru piata imobiliara si asteapta rezultatul alegerilor din acest an. Dobanzile la depozite sunt mult prea generoase fata de un potential profit mai mare obtinut din imobiliare, dar care implica un grad de risc considerabil. Gandirea este simpla, dar corecta! Jucatorii din imobiliare care au tinut economiile in banci in ultimii trei ani au fost cei mai castigati.

“E pur si muove!” In anul 2011 numarul tranzactiilor a crescut comparativ cu anul 2010 cu pana la 10%, in functie de segmentul de piata. Un semnal incurajator, dar insuficient pentru schimbarea perceptiei asupra imobiliarelor. Au fost in special achizitii de stricata necesitate imobiliara in care au excelat tranzactiile pana in 100.000 euro. Daca ne raportam strict la datele ANCPI, orice crestere este un fapt pozitiv. Daca ne referim la perspectivele anului 2012 avem motive de ingrijorare. Piata imobiliara, candva motorul unei economii prospere nu a murit. Antreprenorii din domeniu nu dorm si cauta permanent solutii optime. Cei care vor cu adevarat sa cumpere si au nevoie de un produs imobiliar nu asteapta sfarsitul crizei. Acum, sunt mult mai avizati si mai pretentiosi. Chiar daca majoritatea IMM-urilor sunt stoarse de lichiditati, exista si companii care cauta oportunitati in imobiliare. Piata s-a stabilizat suficient de mult ca sa fie din nou atractiva. Chiar si bancile trebuie sa accepte noul context si sa vina in intampinarea imobiliarelor daca mai vor sa vanda bani. Toate aceste repere ne pot face sa speram ca 2012 nu va fi totusi o “victima” in domeniu.

Romanii sunt pionieri la furat! Oare? Italienii au demonstrat oficial ca se poate trai in lux, furand. Mafia nu s-a nascut intamplator acolo. Un articol publicat recent arata clar, cu cifre reale, ca cetatenii cei mai bogati din G8 sunt italienii. (http://www.ziare.com/europa/italia/raid-al-fiscului-intr-o-statiune-de-schi-lamborghini-preferatul-evazionistilor-1143419)

Nu demult, biserica catolica reprezentata la cel mai inalt nivel de Vatican, a fost acuzata de evaziune fiscala si spalare de bani. Hai sa fim seriosi, ce poate pati? Mai nimic. Cine se pune rau cu Dumnezeu? Lumea se roaga si doneaza pentru iertarea pacatelor oriunde. Cine mai sta sa ceara factura dupa ce se ridica din genunchi si-si face cruce!?

Totusi, surpriza! Daca ar veni in Romania in control, comisarii italieni ar ramane perplecsi la ce ar gasi pe plaiurile mioritice. De la un deputat PSD, fara pic de avere si bani in conturi – exemplu, Rizea Cristian, care conduce un Ferrari al… soferului personal! – pana la cei mai amarati politicieni, care nu au niciun business la vedere, lista ramane deschisa. Exista si o gramada de oameni de afaceri care au toate firmele pe pierdere de la infiintare, dar care locuiesc in cele mai luxoase imobile din tara. E oare chiar atat de greu sa se demonstreze ca exista romani care au ceea ce nu pot justifica in niciun fel? E greu de inteles cum orice acuzat care este cercetat de diversele institutii abilitate are ca prima replica “este o comanda politica!”.

Mafia nu poate fi eliminata. Problema nu este ca se fura, ci cat se fura! Astfel, apare un paradox greu de acceptat: statele sunt din ce in ce mai indatorate, dar evazionistii traiesc bine mersi din ce in ce mai bine. Concluzia este trista: statul este cel mai prost administrator, oriunde in lume! Romania, desi nu este nici pe departe la fel de indatorata ca tarile din vest, are multi cetateni care au ce nu-si permit nici occidentalii bogati.

Daca ar fi sa facem un top al evazionistilor din Romania cine credeti ca ar fi pe podium? Hai sa incercam! Ce ziceti de biserica ortodoxa romana?

Cine credeti ca are cele mai multe proprietati in portofoliu, dupa statul roman? Patriarhia romana, care este scutita de taxe si impozite. Ce guvern s-ar pune rau cu trimisii Domnului. Daca-ar fi dupa mine, le-as lua impozit pe proprietati exact ca la SRL-uri. Ce credeti ca au ajuns bisericile de azi? Fac comert ca orice societate si taie chitante daca isi aduc aminte!

Hai sa mai incercam! Va riscati? Bancile nu platesc TVA pentru spatiile comerciale inchiriate. Si sunt cu miile in Romania. Iata o alta forma mascata de evaziune. Pana si notarii platesc TVA si au scazut drastic onorariile odata cu inceperea crizei. Bancherii au dat credite mai ieftine? Nu! Vi se pare corect? Dar, ce mai este corect cand vorbim de politica din sistemul bancar?

Mai facem o incercare? Prostitutia este un fenomen in Romania. Pierderile financiare ale statului pe partidele de sex neimpozitate sunt enorme. Cine se opune cu vehementa legalizarii prostitutiei? Ati ghicit! Patriarhia romana, aceeasi institutie unde fondurile banesti rulate sunt nelimitate si neimpozitate. Ca si statul, biserica nu vrea concurenta de niciun fel. Cel mai mare credit din Romania pentru ridicarea unui imobil  – Catedrala Mantuirii Neamului (200 milioane euro!) – va fi oferit cu “generozitate” de un consortiu de banci. Vorba aceea: corb la corb nu-si scoate ochii. Sa mai spuna cineva ca a inghetat creditarea. Mai nou, am vazut ca marketingul duhovnicesc functioneaza profesionist, chiar agresiv, prin cereri de donatii pe site-uri. Enoriasii, dar si evazionistii care cred ca vor fi ierati, nu trebuie sa ezite! Creditul patriarhiei trebuie platit, bancile trebuie sa prospere, iar lumea sa se roage mai des pe timp de criza.

Exista oare vreo legatura intre evazionisti si donatori? In Romania, cine face evaziune si uita sa doneze la biserica sigur doneaza un procent la partid, ca sa ramana liber. Nu conteaza ca e santajat permanent! Evaziunea are pretul ei. Totusi, nu furati! Statul uraste competitia!

2012 va fi un an imobiliar de… neuitat! Care ar putea fi cauzele?

1. De 3 ani incoace, preturile proprietatilor scoase la vanzare au scazut permanent. Si, fara sa gresim, putem afirma ca, la sfarsitul anului 2008, conditiile de pe piata imobiliara erau mai bune decat perspectivele anului 2012. Nici nu trebuie sa analizam prea mult… Ce simte oare un “fericit” care a luat prin Programul “Prima casa” un apartament cu 60.000 euro in urma cu 2 ani si acum vecinul de scara incearca sa vanda unul similar cu 50.000 euro? Dar, daca nu reuseste sa vanda nici la 45.000 de euro, in anul 2012? Preturile terenurilor din camp, desi au scazut pana la 10-20% din valorile inregistrate in anii de boom imobiliar, nu isi gasesc cumparatori. Nicio banca nu mai ia in garantie astfel de proprietati. De fapt, acest produs imobiliar a atras cele mai multe “tepe”, luate de bancheri, care au ingropat banii in terenuri situate acolo unde cerul se uneste cu pamantul.

2. Banii au devenit o marfa rara, iar creditarea este in ceata! Daca in anii de glorie imobiliar-bancara, 2007-2008, investitorii imobiliari erau rugati cu credite la o dobanda Euribor + 3-3,5%, acum, cine prinde o marja dubla e tare. Asta in conditiile in care garantiile cerute de banci s-au marit considerabil si orice credit este “scanat” pe toate partile pana sa primeasca aprobarea finala. Bancile straine nu mai risca nimic, cu atat mai mult cu cat au mari probleme in tarile de origine. Doamne fereste sa asistam la un faliment rasunator in zona euro! In acest caz, multe banci prezente in Romania vor ingheta efectiv creditarea si se vor concentra exclusiv pe active neperformante. Din pacate, mai toate sunt nevandabile!

3. Noile norme BNR nu au facut altceva decat sa sugrume creditarea. Bancile se vor replia pe criteriile impuse, dar vor avea nevoie de timp sa gaseasca cele mai bune solutii ca sa mai poata sa vanda bani, in conditii acceptabile. Dar, ce credit mai este rezonabil in ziua de azi, in noua configuratie economica internationala? Turbulentele financiar-bancare au un rol primordial in atitudinea bancilor fata de clienti. Faptul ca bancile comerciale sunt vulnerabile si interconectate la datoriile suverane este o povara grea si creaza premizele unui viitor nesigur. Semnalul de alarma a fost tras demult, dar a fost ignorat.

4. Populatia s-a “lecuit” de imobiliare si acest lucru este dovedit prin cresterea depozitelor populatiei de la 22 miliarde de euro in 2009 la 24 miliarde in 2011. Cine a avut nevoie neaparat sa cumpere ceva, si-a facut “plinul” inainte. Astazi se mai cauta doar produsele imobiliare de stricta necesitate. Cei care au putut sa faca economii, nu au avut ca prioritate achizitia unui bun imobiliar. Dobanzile in lei, in ultimii ani, au fost mult prea atractive. Un depozit in lei pe trei ani – echivalent cu 100.000 euro -, la o dobanda medie de 7%, a adus un castig de 21.000 euro. Cei care au fost inspirati sa tina economiile in lei au avut cel mai mult de castigat. Ce se putea cumpara in imobiliare cu 100.000 euro in 2008 stie toata lumea. Ce s-ar putea cumpara astazi cu 121.000 euro nu mai stiu chiar toti. Stiu doar aceia care au avut rabdare sa tina banii in banci si nu au riscat nicio investitie imobiliara intre timp. De ce ar risca in 2012?

5. Anul acesta va fi unul electoral. Si ce an! Cu siguranta, vom asista la cea mai dura batalie politica de dupa Revolutie. Interesele sunt uriase si, daca vorbim de ultimul lot de privatizari din ograda statului, este lesne de inteles ca va fi “bataia pestelui” pentru ultimele tunuri. Inclusiv, cele imobiliare, la preturi derizorii, in conditii de criza. Din pacate, politicienii isi vad de interesele electorale si orice stimulent imobiliar va fi o utopie. In loc de facilitati care sa dezghete mediul imobiliar, politicienii vor oferi circ. In loc de solutii, vor oferi promisiuni. Ca de obicei!… Daca nu v-ati obisnuit cu acest scenariu, veti revedea filmul!

Iata de ce, s-ar putea ca investitorii din acest domeniu sa ajunga la concluzia ca ultimii 3 ani au fost “parfum”! Sper sa ma insel! Dar, daca nu ma insel?

Cineva a spus ca suntem evreii Europei. Un popor de invidiat! Criza economica nu le-a domolit romanilor pofta de a se simti bine. Cat mai bine si cat mai mult.

De ani de zile urmaresc comportamentul romanior de sarbatori. Incerc sa inteleg fenomenul si-mi scapa ceva. M-am intrebat adesea: cum este posibil sa-ti chetuiesti ultimul ban din casa de sarbatori? Paradoxal, acest lucru se intampla in multe familii de romani. Mai mult, unii se imprumuta special sa rupa “gura targului” pentru a epata prin ceea ce nu-si permit. Sa fie o inconstienta de moment sau o gena romaneasca speciala? Orice ar fi, nimic nu pare a avea o logica in acest fenomen care risca sa devina de masa.

Recent am citit ca 43% din populatia activa din Romania (cam 4 milioane de oameni) este indatorata la banci. Dintre acestia, cati credeti ca au lasat-o mai moale cu petrecerile? Zilele onomastice, Pastele, Rusaliile, Inaltarea, Craciunul, Revelionul, sunt de neuitat pentru multi. Zilele cu nume de sfinti, sarbatorile legale, (mai putin Ziua Nationala care nu reprezinta mare lucru!) au constituit tot atatea prilejuri de rasfat pentru cei care vor totul azi. Nu iarta nimic! Pentru acestia, maine e prea tarziu.

La polul opus, daca rogi un roman sa lucreze ceva azi, prima intrebare, fireasca pentru el, ar fi: “Chiar trebuie azi?… Maine nu mai e o zi?… De ce atata graba?”

Si uite asa, la bucate inainte, la munca mai incolo. Vorba aceea: “De ce sa facem azi ce putem face si maine?” Poate poimaine se rezolva de la sine! O gandire traditionala, mioritica, ce nu lasa loc de interpretari.

Dupa 45 de ani de comunism si inca  22 in democratie, romanu’ de rand nu si-a pierdut nicio clipa pofta de a chefui. Temeinic! Cu surle si trambite, cu alai si multe povesti despre petreceri de pomina, care mai de care. Ce poate fi mai frumos in viata decat sa te “respecti”? Nu conteaza daca o faci din bani proprii sau imprumutati. Important e sa iasa petrecerile de pomina si sa nu fie sarita niciuna. Tenacitatea in munca nu este nici pe departe punctul forte al romanilor, precum consecventa cu care petrec si se simt bine in orice conjunctura. Si, prilejuri sunt din belsug.

Intre Ajunul Craciunului si dupa Sfantul Ion cam toata tara intra in vacanta, vrand-nevrand. Printre picaturi, orice zi libera sau de sarbatoare care pica aproape de weekend se transforma automat intr-un miniconcediu. Toate astea, pe langa concediul oficial pe care, in mod natural, nu-l rateaza nimeni. Cum sa pierzi astfel de oportunitati in timp de criza?

Dupa ce au simtit pe propria piele unele dintre cele mai drastice masuri de austeritate din Europa (reducerea salariilor cu 25% si cresterea TVA cu 5 procente) romanii dau dovada de o putere de adaptare la criza de invidiat. Dupa aceste masuri, nu a existat nicio zi de greva generala. Energia cetateanului obisnuit a fost folosita constructiv. In loc sa manifeste, mai bine se manifesta. Permanent si altfel. Bucuria si placerea petrecerilor e proverbiala la noi. Si nu ar fi nimic rau in asta, atata timp cat lucrurile ar merge din ce in ce mai bine in tara in care traim. Dar, spre deosebire de multe alte natiuni care au evoluat in timp, romanii vor fi maine, ceea ce sunt si astazi. Asta pentru ca, romanul vrea azi. Nu conteaza ce si cum va fi maine. Criza nu e pentru romani.

Cine nu recunoaste puterea iubirii e un pacatos. Ce pamantean nu vrea sa se hraneasca macar o parte din viata sa cu o mare iubire?

De felul meu, sunt un norocos. Nu spun asta ca sa fiu invidiat. Oricum, sunt! Doar si pentru simplu fapt ca am curajul sa scriu despre tot ce vreau, ceea ce simt sau ce gandesc. Cum o fac si astazi. Pentru ca a iubi cu adevarat e ceva infinit. Incepe din nimic si se termina nicaieri. Nu exista o limita a iubirii. Cei care au reusit sa cunoasca forta unei mari iubiri stiu ce spun. In aceasta viata, eu am simtit “gustul” dragostei fara sfarsit. Si ma mandresc cu acest lucru!

Iubirea fata de parinti e unica. Iubirea pentru copii este divina. Iubirea pentru ea este totala. E o traire care nu se poate masura. Nici macar in timp. Nu exista valoare pe Pamant cu care sa o compar. Atunci cand vorbesc despre iubirea vietii, vorbesc fara sa vreau si despre mine. Nu mi-e rusine sau frica! Altora le e teama sa nu afle altcineva. Mie nu! Eu stiu cine sunt! Sunt Dragos Dragoteanu. De adolescent am visat la o mare iubire. Ce poate fi mai frumos decat bucuria de a trai ceea ce ti-ai dorit…

Clipele de fericire pe care le-am petrecut impreuna cu fiinta cea mai draga din sufletul meu nu mi le poate lua nimeni, niciodata! Pentru ca iubirea nu se cumpara! Se primeste sau se daruieste. Neconditionat.

Intr-un vis ca al meu nu intri decat o data-n viata. Simti cum devii parte a unei iubiri fara sfarsit. Traiesti clipe unice. Te bucuri de fericirea momentului, fara sa stii cat timp o poti pastra. Alergi in necunoscut printr-un labirint de sentimente din care nu mai vrei sa iesi. Nu exista decat iubirea. Fara defecte, fara reprosuri, fara compromisuri.

De cate ori spunem in viata “iubesc”? De prea de putine ori fata de ceea ce merita acest cuvant magic. Si ce conteaza mai mult decat dragostea vie. Am visat cu ochii deschisi. Am gasit femeia care m-a facut fericit! Viata mea e completa. Pentru ca energia pe care o emana iubirea este incomparabila. Si ea a visat alaturi de mine. O viata impreuna. Ca visul sa fie complet. Eram atat de fericiti ca ni se parea ca viata e prea scurta pentru planurile noastre. Ati trait asta si voi, nu-i asa? Dar, in urma unui vis, cate asteptari nu se naruie sau se lovesc de realitate?

Se spune ca orice inceput are un sfarsit!… Eu nu cred in sfarsit. Chiar si dupa ce voi muri, stiu ca o sa raman viu pentru oamenii care m-au iubit. Pentru cei pe care i-am iubit. Pentru copiii mei. Pentru toti cei pentru care am reprezentat ceva in viata lor. Probabil, cea mai mare greseala in viata o facem atunci cand nu avem curajul sa ne marturisim iubirea. Ni se pare ca avem tot timpul din lume sa o facem. Nimic mai gresit. La fel cum, prea tarziu, ne dam seama cat de simplu ar fi fost sa iertam pentru a continua sa iubim. Iertarea este un sentiment inaltator, mai ales atunci cand iubesti. Din pacate, prea putini accepta acest lucru. Si prea tarziu.

Ieri, astazi si pentru toate zilele ce vor urma eu ii declar dragostea mea. Sincera, profunda, fara egal. Astazi o iubesc la fel ca ieri, maine o voi iubi la fel ca azi. Traiesc acelasi vis. Al nostru. Visele nu mor. Niciodata! Doar iubind cu adevarat nu traiesti degeaba! Eu visez in continuare. Iubirea este singurul lucru care conteaza in aceasta viata! Nu va fie frica sa iubiti! Totul in viata se rezuma la iubire! Visele sunt vii pentru cei care cred in ele.

Visul nostru nu va muri. Niciodata! Si tu stii asta! Te iubesc si te voi iubi mereu! In sufletul meu esti steaua vietii mele!

Sfarsitul lunii decembrie 2011. De 3 ani calatoresc prin lume si ma prezint. Peste tot. Unii ma iau la misto, altii se incapataneaza sa nu-mi deschida usa. Bogatii au plecat deja in concediu. Oamenii simpli s-au baricadat in case si calculeaza ultimul banut. Altii stau blocati la… serviciu. Nu-i obliga nimeni. Stau acolo de frica. Nu de teama sefului, ci de grija zilei de maine. Unii stiu cate ceva despre mine. Au citit prin carti. Prea putini m-au cunoscut in 1929! Nu-i nimic. Ma vor cunoaste curand. Niciodata nu e prea tarziu.

In Europa, am venit impinsa de curentii oceanici, de prin America. Nu mi-a fost greu sa ajung aici. Spre surprinderea mea, una din cele mai prietenoase tari de pe acest continent e Romania. Auzisem ceva despre poporul asta, dar nu credeam ca e atat de ospitalier. O tara bogata si frumoasa. Parca e un blestem ca nu stie sa profite de ce i-a lasat Dumnezeu. Ce pacat!

Aici, am fost intampinata cu caldura. Politicienii s-au intrecut intre ei in promisiuni. Inca de la inceput, mi-aduc aminte ca toti s-au declarat pregatiti sa ma intampine. Fara exceptie! Parca traiam un vis. Au continuat cu generozitate sa imparta cadouri an de an. Aproape peste tot, dar cel mai mult intre ei! S-au spart in figuri in continuare. Din 2008 incoace, tara a ramas la fel. Frumoasa, bogata, dar mai imprumutata. Sa faci datorii de 100 de miliarde euro in 20 de ani, fara sa schimbi mai nimic, nu e la indemana oricui. Totusi, ceva s-a schimbat. Mentalitatea politicienilor romani s-a molipsit la tot poporul. Asta este o noutate absoluta! Chiar si pentru mine.

Asa am constatat ca, in felul lui, fiecare roman a vrut sa para mai smecher decat celalalt. Inainte sa apar, erau specialisti in toate. Mai putin in ceea ce trebuiau sa faca, zi de zi. In ultimii trei ani, am crezut ca am reusit sa ma fac cunoscuta. Toti romanii au auzit de mine. Degeaba! Nu ma inteleg prea multi. Le-am explicat mereu ca eu nu sunt iubita pe unde trec. Cu atat mai putin daca raman mai mult in acelasi loc. Culmea-culmilor, romanilor nu le e frica de mine. Imi place atitudinea asta! E mediu propice pentru mine sa ma stabilesc aici. Daca ei ma suporta, eu raman. Voi abuza si eu de pozitia strategica a acestei tarisoare, ca multi altii.

In curand va ninge iar. Toti vor uita o luna de mine. Ma vor acoperi din nou cu o mantie alba. A nepasarii. A inconstientei. A incertitudinii. Ce poate fi mai expresiv pentru un popor decat sa stea pe el. Sa astepte ziua de maine fara sa faca nimic. Daca e sa se schimbe ceva, s-o faca altii si pentru romani. Vor uita de mine la petreceri, pana pe 15 ianuarie. Apoi vor astepta ghioceii si se vor gandi deja la concediile din vara. Nu-i nimic. Eu voi fi tot aici. Langa ei.

Romanii sunt toleranti cu mine. Americanii zic ca sunt o curva. Ce ipocriti! Ei m-au initiat, s-au folosit de mine si acum ma urasc. Si europenii vorbesc urat de mine. Parca i-am pus eu sa se prostitueze. Toti au furat la greu si acum vor sa ma puna la zid. Asta e democratie? Daca eu sunt tarfa, sunt produsul lor, al tuturor.

Si daca tot m-ati cunoscut, spectacolul continua. In 2012 vor fi stagiuni permanente cu noi si noi premiere. Pentru fiecare am cate ceva nou. Inedit. Ramane sa ne vedem zi de zi. Pentru amatori, sa nu ma uitati. Pentru profesionisti voi crea show-uri de neuitat. Politicienilor le voi oferi “cream of the top”, cu varf si indesat! Editii speciale, dar costisitoare!

Cu siguranta nimeni nu se va plictisi. Doar sunt “criza” si pot sa va ofer o noua viata. Mai buna sau mai rea. In niciun caz la fel. Nu de mine depinde. De voi. Asa ca, dragi romani, nu va bateti joc de mine, asa cum au facut-o altii.

Nasol moment, grea lovitura! Sa fii la putere sau cu ochii pe “ciolan” si sa primesti vesti sumbre de la Bruxelles, nu e de ici de colea. Dupa ce era din ce in ce mai greu sa furi ce mai era de furat prin Romania, dupa ultimul summit european, sansele unor noi tunuri financiare s-au diminuat considerabil. Pentru ca, ce n-a reusit FMI a reusit criza datoriilor suverane din Europa. Ajunsi intr-un punct critic, occidentalii si-au dat seama ca nu mai au alte optiuni si au asternut pe hartie un pact. Daca Acordul  de guvernanta fiscala se numea “Noua dictatura economica europeana” era perfect similar. Cine nu si-a dat seama de acest mic “detaliu” nu e tarziu sa o faca. Va avea suficienta vreme sa constate pe propria piele cum stau lucrurile din punct de vedere economic in urmatorul deceniu.

Ce vreti mai mult decat atat? Sa fii obligat sa modifici Constituitia unde sa prevezi noile acorduri convenite la nivel european inseamna dictatura curata! Mai mult, sa fii obligat sa justifici nivelul cheltuielilor, sa fii verificat oficial si sa suporti consecinte automate daca nu te incadrezi in parametrii fiscali impusi de acordul guvernamental este o chestiune care ne aduce aminte de “Epoca de aur”. Toti nostalgicii dupa Ceausescu ar putea crede ca au un motiv de bucurie. Se inseala amarnic! Ce n-a apucat sa definitiveze “marele conducator” va fi pus in practica de Europa unita! Unita de nevoi, de datorii, de frustrari si greseli repetate, inconstiente. Tarile din Europa au semnat pactul de la Bruxelles de frica!… Frica zilei de maine, a unui viitor predictibil, a destramarii zonei euro si a unor revolte populare de necontrolat.

Politicienii romani sunt realmente socati de perspectivele lor ca… politicieni. Ce rost mai are sa fii la guvernare daca esti verificat? In opozitie nici nu mai intra in discutie! Despre ce strategie nationala mai poti sa vorbesti cand ti se impun din afara tarii niste reguli stricte? Mai merita sa fii politician pe malurile Dambovitei in conjunctura economica viitoare? Greu de raspuns acum la acest gen de intrebari. Sunt convins ca strategii partidelor au inceput deja sa se gandeasca ziua si noaptea cum sa se fofileze noilor restrictii de la Bruxeless. Cert este ca din rarele interventii politice ulterioare summit-ului a reiesit un haos total. Unii il critica pe Presedinte ca a semnat, altii spun ca nu avea de ales. “Aurolacii” politici vin cu varianta ca trebuia sa-i consulte si pe ei. Pai, cand esti cu pistolul la tampla crezi ca-ti arde de consultari?

Acum, mai mult ca niciodata, liderii politici din toate partidele sunt ravasiti. Si-au aratat adevarata valoare. Din nou. Daca ar fi condus vreodata vreun bussines ar fi inteles instantaneu cum se traduce in termeni simpli decizia de la Bruxelles. Cand ai datorii pe care nu le mai poti duce, inchizi “robinetul’! Cand nu mai produci, consumi cat ai. Cand intri in hora n-ai incotro! Romania a intrat in hora datoriilor suverane europene si va juca. Va juca exact pe melodia pe care o vor interpreta liderii europeni. Daca nu ne placea ideea sau aveam alte optiuni puteam sa stam deoparte. Numai ca noi nu suntem Marea Britanie. Chiar daca mai avem un rege in viata.

Singura varianta prin care Romania poate sa beneficieze de avantajele Acordului de guvernanta fiscala este sa transforme dictatura europeana intr-o oportunitate. A fi monitorizat economic nu este intotdeauna un lucru rau. Spre deosebire de politicieni, oamenii de afaceri romani care au supravietuit crizei au stiut sa-si monitorizeze propriul business fara ajutor din afara. Atata timp cat clasa politica romaneasca a esuat, o dictatura economica europeana e binevenita.

Acum doi ani am afirmat ca “din punctul meu de vedere, criza imobiliara nici nu a inceput!” Multi au ras de mine, fiind deja intr-o dilema profunda. Inainte de deschiderea blogului meu, am dat un interviu in Imopedia, care a ajuns sa fie citit de aproape 65.000 de cititori! Afirmatia mea, care s-a regasit si-n titlul interviului, “Sa nu spui niciodata ca mai rau nu se poate”, a atras un numar record de vizitatori pe acest site. Mi-as fi dorit sa ma insel, dar ceea ce am spus atunci este acum de mare actualitate…

Investitorii imobiliari din Romania traiesc vremuri nesperat de… interesante! Ce poate fi mai provocator decat sa supravietuiesti unui posibil crah financiar-bancar? Poate lupta cu o boala incurabila, poate un nou start-up dupa un faliment? Criza imobiliara, in esenta ei, este o binecuvantare! Ne aduce aproape pe toti cu picioarele pe pamant, ne face sa deschidem mai bine ochii sau sa nu-i mai inchidem prea mult noaptea. Eu as redefini criza cu un nou slogan pe care-l folosesc in speach-urile mele: “Bine ati venit in lumea reala!”

Daca in timp de boom economic imobiliarele se regasesc intr-o lume feerica, in care orice este tranzactionabil la orice pret, imobiliarele mici tin de lumea reala, spre care ne indreptam cu totii. Turbulentele economice mondiale ne-au facut sa descoperim adevaruri incontestabile. Pana acum, prea putini sunt cei care le-au acceptat. Majoritatea le ignora inca. Constient sau inconstient.

A venit insa timpul pentru nou inceput. Nu numai in domeniul imobiliar. Vremea castigurilor spectaculoase a trecut. Imobiliarele mici se fac prin afaceri mici, muncite cu seriozitate si tenacitate.

Banii au devenit din ce in ce mai scumpi. Cine are astazi cash refuza riscuri necontrolabile. In prezent, cine vrea sa vanda ceva in imobiliare nu mai pune in primul rand problema pretului, ci a posibilitatii de a lichidiza proprietatea! Teoretic, pe un produs imobiliar poti sa ceri oricat. Practic, pretul este dat de un singur cumparator. Daca acesta exista!…

Imobiliarele mici inseamna, de fapt, normalitate. Pentru ca majoritatea imobilelor sunt din ce in ce mai greu vandabile, proprietarii lor devin temporar mici antreprenori. Ca sa reusesti sa inchei astazi o afacere imobiliara trebuie sa faci mult mai mult decat inainte. Asta inseamna implicare. Imobiliare mici au readus in actualitate regulile minime ale bunul simt. Si acestea se simt pe piata, de la primul contact pe care-l ai cu un client/partener de negociere care vrea sa incheie o tranzactie. Mitocania, aroganta sau nesimtirea imobiliara incep sa dispara in real estate. Spre deosebire de vremurile de odinioara, cand orice cocalar se credea mare specialist in domeniu si discuta numai de imobiliare mari, acum orice banisor e bun si necesita o alta abordare. Nu va grabiti sa credeti ca marii “specialisti” si-au schimbat conduita. Acestia nu au stiut niciodata ce inseamna afaceri imobiliare, doar s-au trezit cu niste sume de bani in conturi. Cand ele se vor termina, fiecare isi va relua rolul avut initial in societate, acela de… palmas.

Marele avantaj care il va aduce criza in relatiile de afaceri este dat de mentalitate. Revenind la imobiliare, cine a inceput de jos cu imobiliarele mici, poate oricand sa o ia de la capat, fara nicio problema. Cine s-a trezit intamplator in imobiliarele mari va cadea direct in cap in viitorul apropiat. Daca nu a facut-o deja.

Imobiliarele mari se formeaza pas cu pas. Se construiesc in timp, dupa ani de munca si experienta. Ca sa ajungi la imobiliarele de mare anvergura trebuie sa lucrezi permanent cu cele mci. In fiecare zi sa faci acelasi lucru, din ce in ce mai bine. Multi isi pierd rabdarea sau cedeaza tensiunii cotidiene. Nu e usor sa creezi o punte de legatura intre imobiliarele mici ca sa ajungi sa te bucuri de cele mari. Majoritatea celor implicati in acest domeniu iau o pauza pe timp de criza sau renunta definitiv. Ei nu vor mai ajunge niciodata la imobiliarele mari.

Diferenta intre cei care asteapta castiguri imediate si cei care lupta pentru profituri mici, zi de zi, este una singura. In timp ce primii nu au activitate, ceilalti – de bine de rau, chiar si in criza care sta sa inceapa – fac lucruri “marunte” care ii determina sa mearga inainte. Cu incredere si optimism. Zi de zi. Ei nu se tem de criza. Pentru ca au ales sa o invinga.

Am cunoscut ce inseamna fericirea fara sa fac un efort deosebit. M-am bucurat de momentele ei fara sa valorizez ceea ce traiesc. Si, nu eram mai puternic decat astazi.  Asa am ajuns sa ma intreb: mai poti sa fii fericit, cand nu ti-ai dat seama cat de fericit erai?

Fericirea nu costa nimic! Asta daca nu faci niciun efort sa ajungi la ea. Ni se intampla sa ne trezim fata in fata cu fericirea si sa nu stim cum sa reactionam. Cea mai mare greseala o facem cand o lasam sa plece si nu facem nimic sa o pastram. Pentru ca in viata nu poti sa ai noroc mereu. Cei care vorbesc despre amintiri fericite sunt niste morti vii.

Cea mai mare suferinta pe care am indurat-o in viata a fost sa alerg permanent dupa dreptate. Am obosit!… Uneori chiar e bine sa iei o pauza ca sa-ti pui gandurile la punct. Intr-o tara ca Romania, toti au dreptate in felul lor… Politicianul care minte, saracul care n-are ce manca, bogatul care nu poate justifica banii, muncitorul care munceste degeaba, antreprenorul care da faliment, hotul care fura etc. Eu am ales sa fiu fericit, decat sa-mi caut permanent dreptatea.

Asa am hotarat. Mi-am luat singur portia de dreptate, chiar daca n-am avut mereu dreptate. Am inceput sa ma mint ca toate sunt frumoase si lucrurile se rezolva de la sine. Am continuat sa fiu convins ca sunt inteles, atunci cand nimeni nu ma intelegea. Am ramas mereu acelasi, fara sa-mi pese de consecinte. M-am trezit la realitate doar cand am ramas singur. Atunci am avut o revelatie! Am ales sa raman puternic. Ce gluma buna, zic unii!… Parca a fi puternic e o chestiune optionala. Da, este! Din clipa aceea am inceput sa percep lucrurile altfel. Nimic nu te face mai puternic decat momentul in care viata te pune in postura sa te cunosti. Si cum te poti cunoaste mai bine decat singur?… Sa-ti cunosti rabdarea, sa-ti controlezi sentimentele, sa-ti remodelezi aptitudinile, sa-ti cizelezi gesturile. Sa inveti sa taci cand iti vine sa urli. Sa te bucuri ca stai pe o banca in parc, fara sa te gandesti daca ai dreptate sau nu.

Atunci cand esti in stare sa supravietuiesti singur descoperi o alta latura a propriei existente. Incet-incet, iti dai seama cine esti si de ce esti cu adevarat in stare. Cat valorezi. Singur. De multe ori, descoperi ca esti capabil sa faci lucruri la care pana atunci nici nu te gandeai. Esti realmente mai puternic decat inainte. Si acest lucru te obliga sa mergi inainte. Sa redescoperi fericirea pe care nu ai reusit sa o pastrezi.

Criza i-a adus pe multi in ipostaza de a fi izolati, de a supravietui in singuratate. In vremuri grele, caracterele puternice ies la iveala sau se redescopera si cauta un nou inceput. Paradoxal, pot sa ajunga in acelasi loc de unde s-au ratacit in nefericire. Si, daca au reusit singuri sa-si dea seama de acest lucru, au devenit mai puternici. O noua provocare nu inseamna intotdeuna o noua suferinta.

Sunt momente din viata in care alegem sa invingem sau sa fim invinsi. Este decizia noastra. Exclusiv! Sa devenim mai puternici sau sa murim incet. Singuratea nu ne asigura fericrea, dar cu siguranta ne face mai puternici si ne obliga sa o cautam. Din nou.

PS: Pentru cei care nu inteleg sau nu cred mare lucru din ce am scris, ii invit sa (re)vada filmul “The pursuit of happyness”, o lectie adevarata despre cum sa devii puternic.